TOATE VIN SI PLEACA

                                       "Toate vin si pleaca, nu ramane nimic pe loc,nu ramane nimic la fel....decat amintirea , intacta, neschimbata, oricat de mult ar vrea sa le schimbe, oricat de mult ar vrea sa le uite ,o urmaresc zi de zi. A fugit de ele, ore, zile saptamani, ani si a fost de ajuns o clipa, un gest ca sa priveasca inapoi si sa realizeze ca nu a ajuns departe. Este mai aproape decat credea de ceea ce a fost odata, de clipele petrecute cu el, de mainile lui plimbandu-se curioase pe trup, buzele tatonandu-i fiecare centimetru de piele fina, soapte surprinse si abia auzite. Isi aminteste ca nu l-a mai primit inapoi de cate ori a rugat-o,era prea preocupata sa gaseasca perfectiunea. "

Concluzia....soarta ne-o facem noi..........facem greseala sa stam si sa asteptam acel ceva sau cineva din viata noastra uitam ca ne trebuie curaj sa dam cu capul in zidul pe care tot noi l-am construit vezi doamne protector.........daca nu facem asta, persoana perfecta v-a trece pe langa noi fara s-o vedem sau macar sa-i dam posibilitatea sa se faca vazut.

Vedeti un paradox al vietii e acesta cu a cunoaste omul pe care -l iubesti. Hmmmm, poate nu se spune degeaba ca ochii inimii au cataracta! Teoretic stim multe, practic insa, mai ales la o varsta frageda, nu le urmam. O iubire e o iubire si oricat ai vrea s-o alungi din tine nu se poate........... si asta se aplica la orice varsta. stiti cu totii, cunoasteti mai mult ca sigur cazuri, in care el sau ea e asa si pe dincolo doar ca perechea nu vede sau cel putin asa zicem noi cei dinafara. Si el si ea vad cu cine au de-a face , dar uneori iubirea e prea mare ca sa nu cedeze. In minutele acelea ratiunea e zero si inchisa cu lacate strasnice si chiar daca exista vreodata un moment al desteptarii acesta nu reuseste sa stearga mare lucru. Sunt oameni care , dupa ce au fost dezamagiti o viata, chiar daca au ales sa se desparta, inca se mai gandesc cu drag la cel/ cea care a fost iubitul/ iubita sotul/sotia si chiar daca inteleg lucruri pe care la vremea lor nu le-au inteles asa, nu isi pot repugna cu raceala ultima picatura de iubire care a mai ramas acolo in inima lor. Nu cunosti un om o viata, e adevarat, dar atat cat il cunosti poti umple despre el pagini intregi fara pauza si fara ezitare si fara nici un sentiment incert, atat cat il cunosti ii recunosti vocea oriunde chiar si dupa zeci de ani si ii recunosti pasii ori forma de a merge ori forma de a rade......Sunt amprente care nu se sterg si care oricat ai vrea nu-ti pot echilibra deloc mintea cu sufletul. Sunt persoane care nici dupa 30 de ani de la un divort nu stiu unde au gresit, de ce li s-a intamplat asta si mai ales, de ce nu pot uita. Raspunsul la toate e iubirea, din iubire facem enorme greseli, dar le comit doar cei care nu pot iubi pana la capat.

                       "Dar zilele trec, se incurajeaza, se forteaza sa zambeasca si nu regreta amintirile frumoase. Stie ca-i este greu sa zambeasca, sa treaca pe langa el cand o tine de mana pe alta, dar trece lasa capul in jos, regreta si-si pune intrebarea daca el se mai gandeste la ea atunci cand tine de mana pe altcineva? Poate cca s-a inchis in ea,nu vrea sa accepte realitatea , traieste in intuneric si este ciudat ca nici pe el nu-l mai vrea dar nici pe altcineva nu accepta cu usurinta. Cauta pe cineva, dar pe cine??.....Pe cineva tot ca el !"

                       Dragii mei, un sfat! Nu traiti din amintiri, gasiti-va fericirea si pastrati-va amintirile!