BATALIA AMINTIRILOR

       Pentru mine venirea serilor este un adevarat chin si nu fiindca nu-mi place sa vad un apus de soare sau sa ma relaxez in fata televizorului , sau...ma rog, ce se mai face dupa o zi incarcata. Singura mea placere este ca stau la o mica barfa cu L... fetita mea cea mare, momente in care aflu cum a decurs ziua ei, cu ce se mai confrunta la scoala, ce ganduri o mai apasa sau aflu micile picanterii ale adolescentei. In momentul in care raman singura, asta dupa ce dau stingerea, revin cosmarurile mele de seara.......AMINTIRILE. Cred ca stiti melodia aia "Amintirile" cantata de 3rei Sud Est  : amintirile ma chinuiesc, amintirile ma rascolesc, nu mai rezist.........cam asa ceva se intampla cu mine. Oricum proasta melodie, de versuri nu mai spun.......dar nu asta conteaza, cred ca ati prins ideea.
      Revin in fiecare seara, se deruleaza in mintea mea cam in aceeasi ordine, obsesiv, amintiri legate de fostul meu sot, de cei 15 ani de casnicie si nu inteleg de ce nu reusesc sa le scot la suprafata pe cele placute fara sa ajung sa le sugrum intr-un final cu amintiri pe care prefer sa le inchid undeva de unde sa nu mai iasa.

             Chiar asa...........CE FACI CAND ITI RAMAN DOAR AMINTIRILE?? ...dar ce faci cand iti raman mai ales cele neplacute?? Oarecum eu am gasit solutia; netul. Macar ma ajuta sa obosesc, intr-atat incat sa nu mai fiu in stare sa-mi amintesc prea multe, intr-atat incat sa nu mai aibe timp sa inceapa acelasi razboi, care sa iasa la suprafata fiindca oricum castigau cele care nu-mi faceau placere.
            Dar daca le-as scrie aici??..........ca si cum le-as inchide intr-un jurnal virtual. Oare imi vor da pace? Asta voi vedea pe parcurs, pana atunci : noapte buna dragii mei !