O cearta, o zi pierduta.

              CEARTA

Si nici macar n-a trebuit sa deschizi gura

A fost suficient sa stai si sa privesti, nedumerita

Din coltul tau de langa fereastra

Si sa incrunti din cand in cand din sprancene

„Felicitari, iar m-ai facut sa ma simt ca dracu’ ”

Am urlat in timp ce tranteam usa

Radioul canta din greseala Bach, Goldberg Variations

La telefon o voce imi spune sa astept, si-apoi

Urechea stanga mi se umple cu-o melodie imbecila

Nu sunt taxiuri, trantesc telefonul si ma intorc la tine

Esti tot acolo, pisica ti-a sarit in brate

Si toarce impasibila; o lacrima

Ti se desprinde de coltul ochiului stang

Si iti mangaie obrazul cu degete transparente

M-asez si eu si mi-aprind o tigara imaginara

Nu fumez, dau scrumul pe covor

Tu ma privesti la fel de nedumerita

Si fumul imaginar ne invaluie pe-amandoi

Iisus ma priveste mustrator de pe cruce

Arunc tigara cat colo si te intreb

Daca iarasi e vina mea, daca iarasi

Am incurcat subiectul cu predicatul cu fazele lunii

Si cu amicul tau cu nume de bistro

Vecinii au televizorul dat tare

Un caine latra vis-a-vis, si brusc inteleg

Ca intr-adevar am incurcat profetiile cu petele solare

Si lacrima ta e doar o picatura de infinit

Iar daca inchid ochii, imi pot imagina in cel mai mic detaliu

Tu, eu, scena impacarii, actul 2.

                    Poezia mi se pare sugestiva pentru subiectul care vreau sa-l dezbat astazi, cearta in general. Stim ce se intampla cand ne supara un lucru ( si de obicei minor ) ,cum ajungem sa ne ambalam, sa ne intrecem in presupuneri, cine are dreptate sau nu, sa ne amintim de toate greselile din trecut si uite asa degenereaza de obicei o cearta si se poate ajunge la cine stie ce. De multe ori nu ne simtim in stare, mai ales cand mintea ne este intunecata de revolta si suparare, sa minimalizam discutia pur si simplu prin fraze scurte la obiect si cu un ton cat se poate de calm. Am putea, daca ne stim destul de aprinsi la cearta, sa ne punem niste reguli stricte ( pentru noi insine) pentru nu a ajunge la cearta.
                      1- daca ati descoperit greseala care sigur v-a face obiectul principal de cearta, incercati sa va ganditi daca este atat de grav .
                      2- amanati intalnirea cu partenerul (a), iar daca stati impreuna, incercati sa nu stati in aceeasi camera pana nu va calmati.
                      3- inainte de a da ochii cu partenerul sau partenera, incercati sa faceti ceva care va poate distrage gandurile : ascultati muzica, spalati podeaua, faceti curat in casa ( va spun eu ca asa faceti luna in casa si va consumati si energia ).
                       4-cand va hotarati sa puneti subiectul in discutie, incercati sa vorbiti calm fara sa ridicati vocea si incercati sa va spuneti cat se poate de ferm ce va supara.
                       5-daca partenerul are ceva de obiectat si vedeti ca nu ajungeti la o intelegere sau pur si simplu nu vorbiti aceeasi limba, mai bine lasati-o balta.
                       6- daca aveti un partener mai incapatanat mai bine lasati-l pe el sa vorbeasca si eventual parasiti camera fara sa pareti ca-i intoarceti spatele.
                       Stiu ca o sa spuneti : da, usor de spus greu de realizat, stiu ca depinde de motivul de cearta, de firea fiecaruia, dar daca nu incercam ca macar unul din noi sa fie mai rational atunci unde ajungem? Probabil la stirile de la ora 5. Mai bine o impacare dulce !



 IMPACAREA


Miniatura de fildes marita,

Si necajita,

Tu nu stii ce sa faci,

Suparata pe mine :

Sa razi ?

Sa plangi ?

Dar iti stralucesc ochii

De parca-s plini de roua,

Caci tu le faci pe amandoua

Negrait de frumos,

Cum cade cate-o raza de lumina

Pe nasul unui copil manios.

Eu insa citesc mai departe si tac ...



Si tu plangi tot mai tare,

Ca nu vreau sa viu sa te-mpac.



Dar e destul ca mai tarziu

Sa zambesc

Privind intr-alta parte

(Mereu aplecat cu ochii-n carte)

Ca sa ma smucesti furioasa de haina

Si sa razi plangand acum de ciuda

Ca te-am impacat.



PROFILEFANTASY.COM

O noapte de singuratate

              Se pare ca si eu am nevoie de cateva sfaturi legate de viata de cuplu. Am crezut ca le stiu pe toate si ca imi cunosc aproapele foarte bine dar m-am inselat.....stiti cum se spune ca" iti trebuie o viata de om sa cunosti pe cineva destul de bine". Cat adevar in spusele astea. Cand crezi ca duci o viata multumita atunci te paleste necazul acolo unde te doare mai mult. De fapt ma intreb daca noi femeile cunoastem atat de bine barbatul sau viceversa. Ce-si doresc ei ( ele ) de la parteneri, de ce se asteapta doar ei (ele) sa primeasca intelegere de la tine si multe altele fara sa ofere si ei ( ele ) la randul lor ?? Este atat de greu sa oferim siguranta si sinceritate, este atat de complicat sa ne dam seama prin ce trec cei de langa noi, sa ne straduim sa aflam si dorintele lor ?. Sau este mai usor sa ne gandim doar la noi si cu asta basta ?
               Nu sunt intr-o stare tocmai propice de a scrie si totusi o fac. Ma consider o femeie cu vointa de fier si totusi accept atat de multe fara sa-mi pese si de durerea si de nevoile mele. Poate vi s-a intamplat si voua sa stati in casa cu toata familia si totusi sa va simtiti singur? Asa ma simt acum si in loc sa ma bag in pat stau in fata calculatorului si insir multe si nevrute.
              Mi-am aprins o tigara si ma gandesc : ce-ar fi sa o iau de la capat, de la zero. Ce as putea face singura cu doi copii, cum m-as descurca ? Chiar atat de dependenta sunt de partenerul meu de viata ?
              Voi ati putea face asta in conditiile in care inca il (o) iubiti pe cea ( cel) de langa voi si totusi nu sunteti multumit(a) de viata care o duceti? Nu stiu, acum sunt intr-o ceata totala.
              Poate ca noaptea intr-adevar este un sfetnic bun, asa ca va spun noapte buna !

Mamici cu prichindei

Acest subiect este dedicat viitoarelor mamici, in special celor care asteapta primul copil si nu numai. Mamicile, chiar si taticii care au deja copii stiu ce inseamna sa fii bombardat cu tot felul de sfaturi babesti, ca despre ele am sa va vorbesc astazi, sa li se spuna cum sa le faca baita, cum sa-i hraneasca, sa nu-i infaseze asa, sa nu faca aia sa nu faca cealalta si asa mai departe. Teama ca nu stiti ce o sa trebuiasca sa faceti la momentul potrivit va face sa aplecati urechea la tot felul de povesti care mai de care mai infricosatoare. Este timpul sa va linistiti, fiindca va spun ca totul v-a decurge de la sine. Totusi sunt unele sfaturi date de bunici, de cate o vecina sau prietena de familie care sunt depasite.


Se spune ca este bine, dupa ce faceti baita bebelului, sa-l luati din cadita de cap, fiindca vezi doamne ramane copilul fara gat. Total eronat, si stati linistiti copilul v-a avea gatul in functie de conformatia lui si in plus este si periculos sa faceti manevra asta.

Sunt sigura ca vor sari babele sa nu-i taiati unghiile fiindca or sa ajunga hoti. Noi nascutii au gesturi incontrolabile, dand tot timpul din manute ei se pot zgaria pe fata si in special la ochi. Au aparut chiar si manusi pentru ei, dar cum poti tine un bebel cu manusi vara ? Mai bine taiati unghiile copilului.

Infasatul copilului este discutabil si o sa ma intrebati de ce ? Bunicii chiar si parintii nostri si-au infasat bebeii si-i tineau legati strans de maini si de picioare pana pe la 6 luni si se mai intrebau de ce au fost copii lor atat de plangaciosi. Cel mai bine este sa-i tineti infasati doar cand dorm ca sa nu se sperie de miscarile lor prin somn si atat. In rest sa-i lasam liberi fiindca ei prin miscari se exprima.

Pampersul este iar un motiv de disputa intre tinerii parinti si cei mai in varsta, cica piciorusele lor vor ramane cracanate din cauza lor. Poti intr-adevar sa constati la un moment dat ca al tau copil are picioarele cracanate dar nu din cauza pampersilor ci mai bine vorbesti cu doctorul pediatru ca s-ar putea sa fie o lipsa de calciu si se poate remedia. Si tot legat de scutecele absorbante, am intalnit parinti care tineau copii de 2 ani tot cu pampers. Este bine totusi incepand cu luna a 8-a sa va obisnuiti copilul cu olita. De cate ori vreti sa-i schimbati scutecul, asezati bebelul pe olita si va v-a fi mai usor pe viitor.

Se spune ca laptele de mama este mai sanatos dar eu nu prea cred cand ma gandesc ce mancam in ziua de astazi. Adevarat este laptele matern ii ajuta sa-si formeze anticorpi si atat.Mai bine ne intrebam cum sunt hraniti copii de la tara cu ce sunt hraniti si se vede clar ca sunt mult mai sanatosi. Si cu asta cred ca am spus multe la capitolul hrana.

Cand incep sa mearga, din curiozitate si nu fiindca sunt obraznici or sa inceapa sa va traga tot de prin casa mai ales sertarele. Va dau un sfat : lasati doar un singur dulap deschis in care bagati obiecte din casa bine alese de dumneavoastra, care sa nu-i raneasca si celelalte sa le inchideti cu chei. Lasati la nivelul lor peste tot prin casa, chiar daca pare dezordine, jucarii si nu numai ( o sa vedeti ca sunt mult mai interesati de obiecte de prin casa decat de jucarii ).



Cam atat am avut de spus si important dragi mamici este sa actionati cum va dicteaza inima si sa aveti copii sanatosi ca asta este cel mai important.