Si nici macar n-a trebuit sa deschizi gura
A fost suficient sa stai si sa privesti, nedumerita
Din coltul tau de langa fereastra
Si sa incrunti din cand in cand din sprancene
„Felicitari, iar m-ai facut sa ma simt ca dracu’ ”
Am urlat in timp ce tranteam usa
Radioul canta din greseala Bach, Goldberg Variations
La telefon o voce imi spune sa astept, si-apoi
Urechea stanga mi se umple cu-o melodie imbecila
Nu sunt taxiuri, trantesc telefonul si ma intorc la tine
Esti tot acolo, pisica ti-a sarit in brate
Si toarce impasibila; o lacrima
Ti se desprinde de coltul ochiului stang
Si iti mangaie obrazul cu degete transparente
M-asez si eu si mi-aprind o tigara imaginara
Nu fumez, dau scrumul pe covor
Tu ma privesti la fel de nedumerita
Si fumul imaginar ne invaluie pe-amandoi
Iisus ma priveste mustrator de pe cruce
Arunc tigara cat colo si te intreb
Daca iarasi e vina mea, daca iarasi
Am incurcat subiectul cu predicatul cu fazele lunii
Si cu amicul tau cu nume de bistro
Vecinii au televizorul dat tare
Un caine latra vis-a-vis, si brusc inteleg
Ca intr-adevar am incurcat profetiile cu petele solare
Si lacrima ta e doar o picatura de infinit
Iar daca inchid ochii, imi pot imagina in cel mai mic detaliu
Tu, eu, scena impacarii, actul 2.
Poezia mi se pare sugestiva pentru subiectul care vreau sa-l dezbat astazi, cearta in general. Stim ce se intampla cand ne supara un lucru ( si de obicei minor ) ,cum ajungem sa ne ambalam, sa ne intrecem in presupuneri, cine are dreptate sau nu, sa ne amintim de toate greselile din trecut si uite asa degenereaza de obicei o cearta si se poate ajunge la cine stie ce. De multe ori nu ne simtim in stare, mai ales cand mintea ne este intunecata de revolta si suparare, sa minimalizam discutia pur si simplu prin fraze scurte la obiect si cu un ton cat se poate de calm. Am putea, daca ne stim destul de aprinsi la cearta, sa ne punem niste reguli stricte ( pentru noi insine) pentru nu a ajunge la cearta.
1- daca ati descoperit greseala care sigur v-a face obiectul principal de cearta, incercati sa va ganditi daca este atat de grav .
2- amanati intalnirea cu partenerul (a), iar daca stati impreuna, incercati sa nu stati in aceeasi camera pana nu va calmati.
3- inainte de a da ochii cu partenerul sau partenera, incercati sa faceti ceva care va poate distrage gandurile : ascultati muzica, spalati podeaua, faceti curat in casa ( va spun eu ca asa faceti luna in casa si va consumati si energia ).
4-cand va hotarati sa puneti subiectul in discutie, incercati sa vorbiti calm fara sa ridicati vocea si incercati sa va spuneti cat se poate de ferm ce va supara.
5-daca partenerul are ceva de obiectat si vedeti ca nu ajungeti la o intelegere sau pur si simplu nu vorbiti aceeasi limba, mai bine lasati-o balta.
6- daca aveti un partener mai incapatanat mai bine lasati-l pe el sa vorbeasca si eventual parasiti camera fara sa pareti ca-i intoarceti spatele.
Stiu ca o sa spuneti : da, usor de spus greu de realizat, stiu ca depinde de motivul de cearta, de firea fiecaruia, dar daca nu incercam ca macar unul din noi sa fie mai rational atunci unde ajungem? Probabil la stirile de la ora 5. Mai bine o impacare dulce !
IMPACAREA
Miniatura de fildes marita,
Si necajita,
Tu nu stii ce sa faci,
Suparata pe mine :
Sa razi ?
Sa plangi ?
Dar iti stralucesc ochii
De parca-s plini de roua,
Caci tu le faci pe amandoua
Negrait de frumos,
Cum cade cate-o raza de lumina
Pe nasul unui copil manios.
Eu insa citesc mai departe si tac ...
Si tu plangi tot mai tare,
Ca nu vreau sa viu sa te-mpac.
Dar e destul ca mai tarziu
Sa zambesc
Privind intr-alta parte
(Mereu aplecat cu ochii-n carte)
Ca sa ma smucesti furioasa de haina
Si sa razi plangand acum de ciuda
Ca te-am impacat.
PROFILEFANTASY.COM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu