ADOLESCENTII

         Pentru noi parintii, cresterea copiilor ne aduc noi provocari, noi griji. Se stie cat de greu este sa tii sub control un adolescent fara ai stirbi din personalitate sau al indeparta incetul cu incetul. Daca ai un adolescent  neascultator, care devine indolent, trebuie sa fii constient ca problemele sunt o urmare a celor sapte ani de acasa si daca acei sapte ani nu au fost exploatati cum se cuvine, facandu-va timp si avand rabdare sa le explicati diferenta dintre rau si bine, sa le modelati personalitatea si in acelasi timp sa le aratati dragostea si intelegerea, atunci ati scapat ce era mai important din vedere si va v-a fi mult mai greu sa reparati ceva din caracterul deja format.
        Mai este o fata ascunsa a adolescentei, cea mai periculoasa de fapt, cea in care parintele are senzatia ca totul este in regula cu copilul lor fiindca nu intarzie acasa, este ascultator,isi face temele, etc., dar in realitate acel copil este ineriorizat, foarte timid, nu se poate integra in colectivitate, sau copilul care este cuminte in casa dar cand este in gasca accepta de dragul anturajului activitati nu tocmai ortodoxe ( reglari cu pumnul, fumatul, sexul neprotejat si nu in cele din urma drogurile).
        Asa ca o concluzie, totul incepe inca din primul an de viata. De atunci trebuie invatat copilul cu un mod deschis de comunicare, sa invete ca un rau facut se poate trece cu vederea si chiar repara daca este recunoscut la timp, sa invete sa se poarte civilizat fata de cei din jur, sa invete ca violenta nu duce la nimic bun.
        Incepand inca de la varsta de 12 ani este recomandat sa vorbiti despre prietenii pe care si-i fac, despre droguri, despre sex, nu numai cum sa se fereasca dar si despre urmarile lor.
        Incercati sa nu va suparati pe ei din orice, fiindca oricum nu o sa scapati de mici pozne : chiulul de la scoala, o nota proasta, o factura prea mare la convorbirile telefonice, ci incercati sa explicati cu ce-i vor influenta greseala lor, eu stiu.......lipsa telefonului pentru o perioada, ca sunt nevoiti sa invete mai mult pentru nota proasta luata si automat mai putin timp liber, impresia proasta care o pot face la scoala, etc.
       Faceti tot posibilul sa aveti discutii zilnice, alocati-va macar o ora sa vorbiti ca doi prieteni despre problemele lor fara sa aratati ca sunteti deranjat de anumite expresii sau chiar de gandurile mai indraznete ale lor, ci fiti chiar bucuros ca vi le impartaseste. Si atunci cand va duceti in camera lor intrati ca prieten nu ca parinte, nu puneti intrebari directe si pe un ton autoritar ci dimpotriva cat mai prietenosi si incercati sa alunecati cumva spre subiectul pe care doriti sa-l dezbateti.
       Succes tuturor parintilor si nu va lasati coplesiti de problemele aparute.