O noapte de singuratate

              Se pare ca si eu am nevoie de cateva sfaturi legate de viata de cuplu. Am crezut ca le stiu pe toate si ca imi cunosc aproapele foarte bine dar m-am inselat.....stiti cum se spune ca" iti trebuie o viata de om sa cunosti pe cineva destul de bine". Cat adevar in spusele astea. Cand crezi ca duci o viata multumita atunci te paleste necazul acolo unde te doare mai mult. De fapt ma intreb daca noi femeile cunoastem atat de bine barbatul sau viceversa. Ce-si doresc ei ( ele ) de la parteneri, de ce se asteapta doar ei (ele) sa primeasca intelegere de la tine si multe altele fara sa ofere si ei ( ele ) la randul lor ?? Este atat de greu sa oferim siguranta si sinceritate, este atat de complicat sa ne dam seama prin ce trec cei de langa noi, sa ne straduim sa aflam si dorintele lor ?. Sau este mai usor sa ne gandim doar la noi si cu asta basta ?
               Nu sunt intr-o stare tocmai propice de a scrie si totusi o fac. Ma consider o femeie cu vointa de fier si totusi accept atat de multe fara sa-mi pese si de durerea si de nevoile mele. Poate vi s-a intamplat si voua sa stati in casa cu toata familia si totusi sa va simtiti singur? Asa ma simt acum si in loc sa ma bag in pat stau in fata calculatorului si insir multe si nevrute.
              Mi-am aprins o tigara si ma gandesc : ce-ar fi sa o iau de la capat, de la zero. Ce as putea face singura cu doi copii, cum m-as descurca ? Chiar atat de dependenta sunt de partenerul meu de viata ?
              Voi ati putea face asta in conditiile in care inca il (o) iubiti pe cea ( cel) de langa voi si totusi nu sunteti multumit(a) de viata care o duceti? Nu stiu, acum sunt intr-o ceata totala.
              Poate ca noaptea intr-adevar este un sfetnic bun, asa ca va spun noapte buna !